Despre GO

Aparent un joc foarte simplu şi uşor de asimilat, datorită celor numai cîtorva reguli, jocul de Go îşi dezvăluie imediat frumuseţea, încă de la primele partide. Însă complexitatea sa nu ni se arată decît treptat, prin multă practică şi studiu susţinut.De fapt, pe măsură ce progresăm, imaginea asupra jocului ni se schimbă cîteodată chiar şi radical, de parcă, cum spunea cineva, “am juca un alt joc…”

De-a lungul timpului s-au făcut multe încercări de definire a jocului de Go, fiecare din ele reflectând de fapt personalitatea şi caracterul jucătorului.  Astfel, unii îl asociază cu spiritualitatea, comparându-l cu o artă marţială, asemuindu-l cu eternul joc al lui Yin şi Yang, cu dinamica vieţii sau cu un exerciţiu de autocunoaştere. Alţii, mai pragmatici, compară Go-ul cu înfruntarea a două armate sau cu un meci de box. Cei mai materialişti îi conferă doar statutul unui complex joc de strategie, guvernat numai de legile gîndirii  analitice. Oricum ar fi, jocul satisface toată gama temperamentelor , de la cele mai intuitive şi pînă la cele mai analitice, oferind fiecărui jucător cel puţin bucuria spiritului ludic.

Detalii despre regulile de joc si scopul acestuia veţi putea gasi în alte părţi ale acestui site sau în alte situri specializate. Există de altfel o literatură bogată asupra jocului, multe aplicaţii software şi situri unde se poate juca on-line: le veţi putea descoperi aici sau în altă parte.

Destul pentru moment să spunem că Go-ul este un joc de strategie care se joacă cu piese albe şi negre pe o tablă caroiată cu scopul de a forma teritorii cît mai mari, adică de a înconjura porţiuni cît mai vaste din tablă cu propriile piese. Cine are teritoriu mai mare, cîştigă… Simplu, nu? In China exista trei legende care explica originea jocului: una dintre ele atribuie inventarea jocului imparatului Shun (2255-2206 î.e.n.), in scopul de a dezvolta mintea fiului său Shang Kiun; alta legendă îl consideră ca autor pe Wu, vasal al împăratului Kieh Kwei (1818-1767 î.e.n.). Însă cea mai veche legendă asupra apariţiei jocului îi este atribuită lui Zhang Hua (270-290 î.e.n.), în a cărui epocă jocul era foarte popular. După acesta, împăratul Yao ( sec. XXIII î.e.n) a inventat jocul pentru a-l instrui pe fiul său Dan Zhu. Atribuirea jocului lui Yao se bazează pe Shi Ben ( Originile Istoriei ), tratat din perioada Regatelor Combatante ( 475-221 î.e.n.). Yao era asociat în legendă cu inventarea calendarului şi a divinaţiei, astfel putîndu-se face legătura cu jocul de Go.

Divinaţia a fost asociată mai întîi cu agricultura în perioada dinastiei Shang (sec. XVI-XI î.e.n) şi cu diagramele ( Fu Xi) rîurilor Galben şi Luo, sub forma unor pătrate magice notate cu semne rotunde albe şi negre ca piesele de Go. O variantă mai plauzibilă a originii jocului se referă la metodele de divinaţie din dinastia Zhou: oracolele cereşti se refereau de multe ori la soarta războaielor, posibil cu cu ajutorul tablelor de divinaţie, pe care se aşezau piese albe şi negre în forme similare crăpăturilor din oase, forme care erau apoi interpretate de preoţi. Astfel, originea jocului s-ar situa între secolele X si IV î.e.n., ipoteză sprijinită şi de faptul că cea mai veche referire la Go apare în Analectele lui Confucius (474 î.e.n).

Comments are closed.

Categorii